Privite de departe, străzile din București

Cred că în vremurile noastre nu se poate face politică în mod eficient dacă refuzi dialogul, dacă joci pe contre, dacă fiecare prezență publică e doar o frondă, în timp ce în spatele dansului retoric se desfășoară un amplu evantai de interese private. Cred că a face politică în mod eficient înseamnă a servi întâi de toate comunitatea, spațiul public căruia aparții. Nu, ceea ce spun aici nu sunt vorbe goale. Judec oamenii politici de pretutindeni după aceleași criterii pe care le folosesc pentru mine (deși eu nu sunt politician): e munca mea utilă comunității unde locuiesc? Asta e o întrebare fundamentală. (La 20 de ani nu știam lucrurile acestea, credeam că sunt niște abstracțiuni. Dar nu, nu sunt.) Cred în educația publică, în nevoia școlilor de a servi societatea. Cred în sistemul public de sănătate și în rolul comunităților locale de a susține în cel mai activ mod posibil acest sistem. Cred că rolul politicienilor e acela de a menține aceste mașinării esențiale în stare de funcționare și, atunci când nu mai pot face asta, mă gândesc că nu e o tragedie dacă ei se dau la o parte pentru a lăsa locul altora mai pricepuți. Cea mai mare greșeală pe care un politician ar putea-o face azi ar fi să nu discute despre sistemul de educație sau despre sistemul de sănătate, despre cum anume mecanismele economice ar trebui să lucreze pentru a menține în condiții optime de calitate acești vectori fundamentali ai societății. Nu e o rușine să te dai deoparte atunci când nu poți, dar poate fi o tragedie să te încăpățânezi în eroare. Sau nu descoperim nici o lecție în istorie, în cea îndepărtată ori în cea recentă?