Întâmpinare

Actul de a scrie nu poate fi privit cu lejeritate. Nici măcar atunci când glumim despre toate cele. E o formă de a spune: am trecut pe aici. Dar nu ca acele însemnări care marchează prezența cuiva, scrijelind peste vechi icoane. Nu astfel. Ci asumându-ne fiecare nuanță.

joi, 5 ianuarie 2012

A nu se începe nimic marțea (ghid românesc de supraviețuire)

Am auzit de multe ori, în urmă cu niște ani, că n-ar fi bine să pornești la drum marțea. Se mai spunea că n-ar fi bine să pui piatră de temelie marțea, sau că anumite lucrări în gospodărie n-ar trebui începute marțea. Acum mai bine de un deceniu, când am studiat diverse eresuri în varii surse literare, am colecționat o listă întreagă de astfel de superstiții de care chiar am făcut uz în Miruna, o poveste. E o întrebare firească, așadar, să vedem de unde provin unele dintre superstițiile păstrate de societatea tradițională românească.

După cum se știe, hanul Boris s-a convertit la creștinism în anul 865, prin intermedierea Imperiului Roman de Răsărit. Boris a adoptat numele de botez Mihai și a devenit finul împăratului bizantin Mihai al III-lea. În august 866, Boris a trimis trei emisari la Roma (ni s-au păstrat numele lor: Petăr, Ivan și Martin) cu o listă de 106 întrebări pentru Papă. Erau întrebări despre natura credinței creștine, chestiuni de doctrină, dar totodată și de administrație. Nu s-au păstrat întrebările, dar avem răspunsurile Papei Nicolae.

Articolul 34 (căci răspunsul Papei a venit indexat, cu articole, în chip de numere de ordine) spune astfel: "Ne întrebi dacă ar trebui numaidecât pornit la război atunci când se primește o veste, sau dacă e un anumit interval de timp pe care-ar trebui să-l respecți înainte de a porni la război. La aceasta noi răspundem: nu e nici un interval de timp pe care ar trebui să-l respecți în ceea ce privește începutul și sfârșitul unor înfăptuiri, cu excepția mai sus menționatelor zile de sărbătoare care sunt sfinte tuturor creștinilor, cu excepția cazurilor când este o urgență." Și articolul 35 tot cu asta se ocupă, despre cum ar trebui începute lucrurile. Iar Papa răspunde că nu așa ar trebui gândit, ci că se discută pe baza calendarului creștin. Și că totul ar trebui făcut în numele Domnului, cu slujbă (și include o scurtă descriere). E evident dialogul dintre două moduri de gândire profund diferite, acel moment când o viziune culturală se confruntă cu alta.

E posibil ca istoria evitării începuturilor în ziua de marți să aibă o lungă istorie în Balcani, și aceasta să meargă până înainte de anul 865.

Sursa citării de mai sus: "Monumenta Bulgarica", o antologie bilingvă de texte bulgare din secolul IX până în secolul XIX, editată de Thomas Butler, Michigan Slavic Publications, University of Michigan, 2004 (prima ediție a fost în 1996). Citatul preluat mai sus e de la pagina 59. Transpunerea în română îmi aparține (și, atenție, pogoară online într-o joi).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu