Toamna lui 2012

Toamna lui 2012 îmi va prilejui câteva participări la evenimente interesante, unele în domeniul matematicii, altele de natură literară.

Pe 24 august mă voi afla la Fresno, unde am fost invitat să vorbesc în cadrul colocviilor Departamentului de Matematică. Voi prezenta câteva rezultate recente, obținute vara aceasta, cele mai multe dintre ele realizate în colaborare cu Dr. Wladimir G. Boskoff. Mă voi referi și la articolul meu de anul trecut, «Distances generated by Barbilian's metrization procedure by oscillation of sublogarithmic functions», Houston J. Math., Vol. 37, No. 1, 2011, pp. 147-159.

Toamna aceasta predau două cursuri: unul elementar, de calcul diferențial cu mai multe variabile, și unul de geometria diferențiabilă a curbelor și suprafețelor.

În afară de asta, voi lucra cu un grup de patru studenți pasionați și talentați care adâncesc o temă de geometrie diferențiabilă. Nu voi spune despre aceasta aici decât că are o profundă legătură cu volumul al treilea din ampla monografie a lui M. Spivak... Plănuim să prezentăm rezultatele noastre pe 20 octombrie la conferința MAA (Mathematical Association of America) care va avea loc la CSU Long Beach, pe 14 noiembrie în colocviul de la CSU San Bernardino, pe 16 noiembrie la Chapman University, iar pe 11 ianuarie ne vom afla la San Diego, pentru conferința națională de matematică.

Apropo. Citeam deunăzi un fragment din «Jurnalul filozofic» al lui Constantin Noica, un text la care nu am mai avut ocazia să revin de multă vreme, și care merită revizitat pentru cât de mult reflectează asupra ideii Școlii. Acolo se scrie ceea ce bănuim că e o complexă metaforă:  „Visez o școală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăiești liniștit și cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câțiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul și toți le dau lecții. Totul trebuie învățat din afară și pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeți că au și ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Și nu vedeți că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei și ei înșiși.“ Curios e că apoi Constantin Noica adaugă în paranteză „(Dar nici asta nu trebuie să le fie spus.)“ Interesantă reflecție, cu marea diferență că pe atunci nu cred că se trăia la viteza de acum, sau cel puțin bombardamentul cu informație nu începuse încă.

Unul dintre cele mai importante proiecte la care lucrez este Cercul de matematică de la Fullerton. Acest cerc e responsabil pentru problemele rezolvate de elevi din California și confirmate de secțiunea rezolvitorilor din Gazeta matematică. Da, e vorba de Gazeta matematică bucureșteană, cea întemeiată la 1895 și care funcționează excelent și în zilele noastre... Pe toamnă, ne vom întâlni și vom lucra împreună pe 25 august, 8, 22 și 29 septembrie, 6 și 13 octombrie, 3 și 10 noiembrie.

Toamna aceasta va aduce și apariția versiunii franceze a romanului «Venea din timpul diez», la Gingko éditeur, într-o traducere realizată de Dominique Ilea. Și tot în perioada aceasta este pregătită și apariția romanului «Miruna, o poveste», la Twisted Spoon, în versiunea engleză a lui Alistair Ian Blyth.

Mi-a făcut deosebită plăcere să realizez acest dialog cu Mihaela Crăciun și Ovidiu Șimonca pentru TVR Internațional, în toamna lui 2010, când am lansat la târgul de carte Gaudeamus romanul Noaptea când cineva a murit pentru tine. Înregistrarea acelei emisiuni se află aici:

http://www.tvrplus.ro/editie-articolul-7-29952

Poemul meu favorit

Poemul meu favorit e Glossa lui Mihai Eminescu. Începe așa:
"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece."

Tare greu de realizat partea asta: să rămâi rece. Sună frumos ca deziderat, să recunoaștem... Dar, dacă ai crescut în cultura română și dacă modelele tale formative au provenit multă vreme dintre Dunăre și mare, tare greu îți va fi să ajungi la seninătatea sugerată de ultimul vers.

De fapt, strofa care m-a liniștit în multe ocazii este aceasta:

"Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece." 

Mecanismul e acesta: se întâmplă câte o absurditate. O văd. Mă atinge. Mă enervez. Apoi îmi amintesc strofa asta. Mi-o recit în minte. De acolo, din vers, izvorăște un nucleu de liniște, nesperat. Ceva de genul: iată, astfel de lucruri se tot întâmplă, de când e lumea, la fel se întâmplă.

Să n-ai nici un răspuns e o pacoste. Să ai ca răspuns un poem e totuși ceva.

 

Scrisoare Deschisă către Dl. Victor Ponta, Prim-Ministru al României

Stimate Domnule Prim-Ministru Victor Ponta,

Am urmărit cu mare atenție felul cum valorile fundamentale ale culturii și educației au fost reflectate în timpul recent încheiatei campanii electorale pentru alegerile locale din România. Am fost plăcut surprins de una dintre intervențiile din timpul campaniei electorale a Partidului Social-Democrat, și anume intervenția dlui Marian Vanghelie, care a subliniat importanța procesului de educație la nivel elementar și a descris eforturile pe care autoritățile locale din Sectorul 5 al Bucureștilor le-au depus pentru a sprijini școlile din sector. Aș fi fericit dacă astfel de resurse s-ar investi în domeniul educației la toate nivelurile. Din punctul meu de vedere, cea mai importantă componentă a evaluării activității unui partid politic e cea care ține de raportarea acestui partid la provocările administrării sistemului de educație; acest domeniu nu produce (în aparență) profit, dar asigură pe termen lung succesul unei societăți. Între provocările administrării sistemului de educație ar trebui amintite, între altele, asigurarea unei finanțări potrivite sistemului public, asigurarea de oportunități egale elevilor care se formează în acest sistem, reflectarea și integrarea valorilor perene ale culturii și cercetării în procesul de educație la un nivel cât mai potrivit fiecărui stadiu de dezvoltare intelectuală. Dar procesul de educație nu depinde numai de finanțare, ci și de expresia instituțională a unor valori. Oricât de mulți bani ar fi investiți în componenta logistică, investițiile nu ar putea fi materializate în absența unui sistem de valori în care originalitatea și creativitatea să fie recunoscute.

Din nefericire, două dintre nominalizările pentru portofoliul Educației anul acesta au fost contestate tocmai din acest motiv: au existat probleme serioase în felul cum au fost receptate în spațiul public contribuțiile personale ale dnei Carmen Dumitrescu și ale dlui Iosif Mang. Obiecțiile ridicate de societatea civilă mi s-au părut întemeiate. Mi s-a părut că Partidul Social-Democrat a fost surprins de cerințele prezentate de importantul portofoliu al Educației. Am fost surprins să remarc ezitările cu care aceste propuneri au fost pregătite de conducerea PSD. Mi s-a părut foarte important ca Partidul Social-Democrat să pregătească specialiști cu dosare academice solide pentru viitoarele administrări ale portofoliului Educației, un domeniu unde contribuțiile individuale în plan academic, cultural sau artistic pot fi evaluate cu fidelitate azi de către o amplă audiență cu acces la informație, fără a fi nevoie de comisii sau consilii care să intermedieze deciziile. Aceste evaluări pot avea un impact politic major asupra acțiunilor unui partid și pot avea un impact internațional semnificativ atât asupra unei guvernări, dar și asupra României, în general.

După cum sigur vă amintiți, eșecul guvernării Convenției Democrate, care a câștigat alegerile din 1996, s-a datorat în mare parte faptului că acea guvernare nu a avut specialiștii pe care a afirmat inițial că îi are. A fost o evaluare incorectă care a costat scump Convenția Democrată. Costurile cele mai mari, însă, au fost pentru România, care a resimțit profund acel eșec.

Vă rog, așadar, stimate domnule prim-ministru, să considerați o abordare diferită a viziunii pe care Partidul Social-Democrat o are asupra valorilor culturii, educației și cercetării. Ați putea ajuta mult societatea românească dacă opțiunile dumneavoastră politice ar reflecta expresia mai accentuată a respectării valorilor culturii. Ați putea oferi spațiului public românesc un sprijin major tocmai prin asta, pentru că valorile culturii au fost supuse în ultimele două decenii unor presiuni crescânde. E adevărat că în politică se joacă dur. E adevărat că loviturile care se dau în spațiul politic românesc sunt de o intensitate care depășește acțiunile cu care alte spații politice ar fi obișnuite. Dar mi s-ar părea profund dăunător pe termen lung pentru societatea românească dacă aceste lovituri politice ar eroda receptarea valorilor academice de către cei tineri. Mi se pare extrem de important ce gândesc cei care azi au șaisprezece sau șaptesprezece ani, chiar dacă ei nu reprezintă încă o parte a electoratului care se va exprima la toamnă în alegerile parlamentare, Acești oameni tineri pot fi influențați și formați pe termen lung de ceea ce se întâmplă în societatea românească, în spațiul public, azi. Mai mult încă, cred că bătălia pentru aceste valori e mai importantă decât bătălia politică. Un program academic solid într-o universitate, sprijinit pe cursuri solide și de actualitate, e cel mai important lucru pe care o societate îl are, alături de calitatea sistemului său de ocrotire medicală. Între valorile fundamentale ale culturii și educației, una dintre cele mai importante este capacitatea ființei umane de a creea lucrări originale, care să fie recunoscute într-un cadru instituțional adecvat, și care devine reprezentativ pentru cultura respectivă. Iar cultura română este cadrul în care Gheorghe Țițeica a inventat geometria diferențială afină, Dan Barbilian distanțele definite prin oscilație logaritmică, Victor Babeș a făcut importante descoperiri în domeniul imunologiei, iar Tristan Tzara a produs primii pași ai unei adevărate revoluții în viziunea literară a epocii sale; toate aceste contribuții culturale s-au extins și au fost recunoscute mai târziu într-un context internațional. Originalitatea și creativitatea sunt valori importante ale culturii române. Pentru mulți dintre noi, originalitatea și creativitatea sunt, de fapt, cele mai importante valori.

Cu speranța că aceste valori își vor găsi expresia potrivită în contextul politic actual și, în particular, între opțiunile și acțiunile dumneavoastră, vă rog să primiți, stimate domnule Prim-Ministru, expresia cordialei mele considerații,

Bogdan Suceavă
1 iulie 2012