Ministrul Educației, Daniel Funeriu, a declarat: "Pe manualele școlare sunt prevăzute, în 2012, 30 de milioane de lei suplimentar față de anul trecut. Totuși, trebuie să ieșim din logica dictaturii manualului școlar, în care manualul școlar este Biblia învățării. De peste 20 de ani, toată lumea se raportează la manual. Toata lumea este obsedată de manualul școlar."
Și mai departe: "Suntem în epoca digitală. Resursele învățării se diversifică. Și noi trebuie să ne diversificăm odată cu ele. Avem un proiect pe care îl lansăm la sfârșitul săptămânii și care face referire exact la diversificarea resurselor învățării, inclusiv la diversificarea școlii prin televiziune".
Cred că ministrul are dreptate atunci când insistă că bătălia nu pentru manuale ar trebui dată. Nu aceea este miza. Problema e în altă parte, în accesul la varietatea reprezentării informației. Mai precis: are Ministerul Educației asigurate resurse pentru garanta acesul la baze de date de interes școlar? Mă gândesc întâi de toate la JSTOR, baza de date unde se află un adevărat tezaur de informație util școlii. (Firește, discutăm cu ipoteza că accesul la bazele de date în limba engleză nu constituie o problemă.) Pentru a suplimenta conținutul cursurilor mele, am folosit în ultimii zece ani materiale importante din punct de vedere istoric care se află tezaurizate în JSTOR. Mi se pare important ca fiecare educator să aibă flexibilitatea de a face asta, de a completa manualul cu ceea ce are nevoie. Și nu e oare ideal să poți folosi texte utile, care îți sunt accesibile grație unui sistem de călătorie al informației fără precedent? Dar întrebarea se pune: e oare această abordare practică pentru România?
După cum se vede, nu la asta se referă însă dl ministru, ci la altceva, la folosirea televiziunii. Nu știu ce are în vedere și sunt mult mai rezervat față de această componentă a recentei sale declarații. Firește, poate fi o idee care ar putea să meargă. Aștept cu interes continuarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu