În perioada Campionatului Mondial de fotbal am postat o serie de comentarii la unele dintre întâlniri pe pagina mea de facebook. Nu le voi reproduce aici. Voi posta doar unul dintre aceste comentarii, datând din perioada primei runde:

Germania bate Portugalia. Și-n vremea asta, la București ce se petrece? Prea multă măiestrie în fiecare cuvânt, prea multe perdele care mint lumina și forma. Ca și cum un cerșetor i s-ar adresa celuilalt cu formula: serenissime! Dar nu e clar ce a ieșit? Și nu e clar că am pierdut cu toții? Evident, unii dintre noi sunt fericiți că au salvat niște cioburi și fug să se ascundă cu ele în câte o văgăună imaginară. Dar adevărul e cam așa: am pierdut noi toți, nici măcar glorios, am pierdut un sfert de veac de bătălii pe vremuri de pace, meci cu meci, minciună cu minciună, din care am scos un sfert de sens, bătându-ne cu duhul din oglindă, cu lipsa lăuntrică de logică și consistență, cu materia și neajunsurile neputințelor noastre. Din când în când mai pică salvator câte-o medalie la gimnastică, demnă să ne-aducă aminte de slava cea veche (câtă va fi fost și aceea, căci și aici sunt probleme). Ar putea fi de zece ori mai mult dacă ne-am ține cuvântul dat, dacă n-am afla zilnic de câte-o sfântă trădare sau de o alianță congruentă cu preacurvia, la care mai contribuim fiecare dintre noi câte puțin, cu votul sau ignoranța. Ar putea fi mult mai mult de atât dacă ne-am face treaba, fiecare la datoria lui, de va fi vreuna. Sau poate e prea târziu pentru ultima speranță și tot ce ne e dat să adulmecăm e zvonul carnavalului de departe, ca și cum am fi fost săriți de la toate petrecerile posibile, capăt de linie pe un traseu de la care de acum se demontează șinele.