Acest material a fost publicat în revista Time Out, pe 23 noiembrie 2007. Întrebările aparțin Emei Stere. Îl public aici pentru că atinge câteva întrebări care s-au repetat în vara și toamna lui 2012. A fost cumva premonitoriu... :) Între altele, întrebarea pe care o tot aud, în diverse formulări, e cam așa: după ce duci dorul când e vorba de București? Astăzi, după o vară așa de tensionată ca cea din 2012, cred că ar fi păcat dacă tensiunea și îngrijorările ne-ar face să uităm sau să trecem cu vederea experiențele noastre importante.
Ema Stere a preferat următorul titlu pentru acest material:
Visez în româna veche
1. La Gaudeamus lansezi două cărți deodată, un roman și o culegere de articole (foarte simplu spus). Ce sunt, pentru tine, lansarile?
Momentul lansării e probabil cel mai potrivit pentru a aduce în discuție motivația problemei literare, detalii despre ideea cărții, importanța proiectului pentru tine, ca autor. Am lucrat cinci ani la Venea din timpul diez (și nu am putut participa la lansare, pe care Editura Polirom a pregătit-o fără mine, în octombrie 2004). Acum e o toamnă ceva mai fericită pentru astfel de proiecte. La Miruna, volumul care îmi apare la Editura Curte veche, m-am gândit vreme de cincisprezece ani. Mi-am dorit să scriu despre lumea satului tradițional, o lume care acum nu mai este și pe care nu cred că o putem lăsa în uitare fără să pierdem ceva din ceea ce suntem. La lansare voi povesti despre asta, despre cât de importantă e pentru mine stilizarea literară a acestei experiențe personale.
2. "Sunt matematician, înainte de a fi român, sau european, sau american". Te rog să comentezi.
Dacă iei în serios experiența formativă pe care matematica o implică, drumul duce pe un teritoriu unde se poate urmări la sursă ceea ce au gândit Euler, Gauss, Riemann sau Darboux. Nu mi-aș fi imaginat, pe vremea când abia începusem să o studiez, pe la 18 ani, că matematica poate fi chiar atât de fascinantă și că rolul ei formativ e atât de profund. Pentru afirmația aceasta am o circumstanță atenuantă: am avut noroc de profesori extraordinari, atât la București, cât și în State. Faptul că devii matematician nu ține de acea parte a identității noastre cu care venim pe lume, ci e o realitate culturală la care te convertești practicând, și care își imprimă sigiliul asupra subiectelor care te interesează și a felului cum argumentezi.
3. (Știu că ești sătul de întrebările cu limba, dar...) "Nu intenționez să-mi schimb limba literară". După 10 ani de trăit în limba engleză, în ce limbă gândești?
În română, indiscutabil. Și visez în româna veche, cea din Istoria hieroglifică a lui Dimitrie Cantemir.
4. Te intereseaza viața curentă americană - politică, chestiuni sociale etc. - comparabil cu interesul tău pentru cea românească?
Categoric da. Mă interesează evoluția politicilor în domeniul sănătății și ce poate face lumea politică pentru a îmbunătăți condițiile din domeniul educației. Mă interesează politica inteligentă care poate duce, între altele, la salvarea mediului planetei sau la explorarea spațiului cosmic. Îmi place când dezbaterile politice din spațiul american iau în serios fiecare dintre aceste teme, alături de subiectele importante de politică externă sau de cele economice. În politica românească, mă dezamăgesc oamenii politici care nu pricep cât de păguboase sunt scandalurile. Oamenii cu adevărat inteligenți evită scandalurile, pentru a-și atinge scopurile. Dimpotrivă, clasa politică românească pare a avea ca unic scop biruința pitică în câte un scandal de conținut și importanță cel mult personală. Aș vrea să văd reușind în spațiul politic idei, iar nu oameni; programe politice, iar nu partide. Mi-aș dori să apucăm vremurile acelea înseninate când politicienii bucureșteni își vor gândi cu maturitate interesele.
5. "Meseria de cititor redevine splendida". Ce e splendid, in meseria de cititor?
Să descoperi, uneori în mod neașteptat, cărți atât de consistente încât să te facă să uiți de tine atunci când le citești.
6. Recomandă, prin cate o singura fraza (ne-Marqueziana), cele doua carti.
Miruna năzuiește să evoce ultima respirație a lumii tradiționale a satului românesc, o lume care acum nu mai există, dar pe care eu am văzut-o, printr-un noroc extraordinar. Distanțe, demoni, aventuri, care apare la Editura Tritonic, e jurnalul unor experiențe culturale și personale, multe dintre ele familiare celor care aveau în jur de douăzeci de ani în 1989.
7. În "Miruna" esti mai degraba Traian, sau Miruna?
Câte ceva din mine e în amândoi, pentru că atunci când aveam șapte ani credeam în povești.
8. De ce ți-e dor din Romania, cand esti in America? Dar invers?
De multe ori, când sunt la București mi-e dor de stăpânirea de sine și de felul inteligent în care americanii se străduiesc să-și ordoneze viețile în așa fel încât toată lumea să fie împăcată. Ei chiar speră în mod sincer că un astfel de punct de echilibru ar exista. Acest model cultural e greu de copiat, pentru că-și are tradiția în evoluția lumii anglo-saxone, un proces îndelungat, care a durat mai bine de șapte secole. Atunci când sunt în America, îmi lipsește Bucureștiul sâmbăta la prânz, poezia acestui oraș, îmi lipsesc momentele lui (rare!) de grație, ca de pildă finalul unui spectacol de teatru reușit, sau al unui curs reușit, sau al unei întâlniri de cenaclu literar unde a avut loc o discuție inteligentă. Îmi lipsesc momentele de fertilă interacțiune culturală prilejuită de spațiul din jurul Universității, acolo unde am avut norocul să întâlnesc oameni extrem de interesanți. Am fost binecuvântat cu prietenii extraordinare și cu întâlniri pline de substanță în Bucureștiul acesta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu